?

Și stau și mă întreb: când suferim?
Când ne-afișăm durerea ca un stindard de luptă, ca o stea - călăuză, știind că nimeni nu ne-mpărtășește agonia?
Sau când o târâim, cocoașă desfrânată, după noi, asmuțind-o asupră-ne ca pe un cal nărăvaș, cu șapte inimi, lăsând-o să muște din carnea sufletului nostru?

„Pe lume o doare-n fund de soarta ta.”
(Sorescu)