El nu știe cât de mult...
Și dacă ar ști, nu i-ar păsa câtuși de puțin...
Și atunci, dacă iubirea adevărată, Unica, Irepetabila, A Vieții Mele (mânca-ți-aș :)) este neîmpărtășită, mai este ea Iubirea? Mai merită regretată?
Dacă El, Alesul, Primul, Ultimul, Unicul te expediază într-un plic fără adresă la expeditor, te returnează ca pe o marfă obosită, mai este el Acela? Mai merită lacrima?
NU, hotărât NU, dacă am putea alege. Dacă sufletul ar raționa, dacă sentimentele ar răspunde rațiunii.
Dar liberul - arbitru este o păcăleală. Un truc ieftin.
Și atunci... aș vrea să îl doară știind cât de mult. Aș vrea să fie fericit, necunoscând nimic.
No comments:
Post a Comment