Mi-au rămas în suflet doi ochi albaștri cu gene de abanos. Oricât de banală e descrierea, ochii sunt unici.
Mi-a rămas sub piele urma mâinilor, mângâiere întreruptă de abis.
Mi-a rămas în minte un fluture care trecu albastru prin fața ta. Tu nu l-ai vazut, căci mă priveai pe mine.
Un câmp violet, o îmbrățișare fugară.
De ce vreau mai mult?
No comments:
Post a Comment