Thought of the day

There are 3 kind of people in the world:
1. There are those who neither understand nor care about you and your problems
2. Those who understand you and your problems, but don't care
3. And those who understand you and your problems and also care about them... but you never meet these ones

De anima (2)

Îmi imaginez viața mea ca pe o scară. La capătul de jos- nașterea mea, la celălalt- sfârșitul tuturor lucrurilor. Urc, fără să mă grăbesc, treaptă cu treaptă. Nu văd decât, cel mult, treapta următoare; de obicei o simt doar pe cea pe care stau în momentul respectiv. Restul e învăluit într-un întuneric misterios, dar deloc înfricoșător. Privesc adeseori în urmă, fără regrete. Dacă nu ar fi fost toate acele lucruri înfăptuite pe treptele inferioare, nu aș fi ajuns aici. Le mătur ușor de praf, pentru a le vedea mai bine, cu alți ochi. Uneori îmi pierd echilibrul, alteori zăbovesc mai mult pe o treaptă decât pe alta. Visele mele - balustrada de care mă sprijin uneori pentru a putea înainta. Nu simt nevoia să știu ce îmi rezervă restul scării, știu unde voi ajunge oricum. Singurul scop propus este să încerc să urc zâmbind. Singura speranță este ca sfârșitul să mă surprindă cu zâmbetul pe buze.
„Cum se numea drăcia aceea frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu?”
(Marin Sorescu)

Photo source: Weheartit

My dream house

Casa mea de vis ar trebui să fie o casă luminată, prin ferestrele căreia să pătrundă tot cerul, o casă liniștită, retrasă, ferită de zgomotele violente ale orașului, în care să te trezești dimineața în cântecul păsărilor de afară. O casă veche, de cărămidă, cu tavanul înalt ca al unei catedrale. O casă în care toată lumea iubește pe toată lumea și toți iubesc pisicile. O casă cu pisici în toate ungherele, care să te amuze cu neobosita lor joacă sau să-ți insufle somnolența după-amiezelor. O casă cu biblioteci ticsite în fiecare cameră. O casă în care timpul nu se mișcă, dându-ți impresia că trăiești o veșnică duminică. Aici nimeni nu țipă și nimeni nu se ceartă, ușile nu sunt trântite decât din pricina curentului, muzica răsună în surdină, fără să spargă timpane, fără să jignească auzul cu dezacorduri inutile. Aici nu funcționează soneria, deci nu te poate deranja nimeni înafară de prietenii care se anunță printr-un telefon. O casă care respiră relaxare și în care se râde mult.

Sunt norocoasă, căci trăiesc într-o asemenea casă.

Sunt zile...

În zile ca acestea, când mă urăsc pentru că sunt om, când mi-e silă de specia asta de nespălați sufletește, când aș vrea doar să dorm... să dorm și să nu mă mai trezesc... în zile ca acestea nu e nicio mână în jur să mă ridice, niciun picior care să îmi dea un șut, să înaintez. Mi-e greață. Scârbă. Silă. De tot ceea ce numiți voi viață. De egoism invidie ură ipocrizie nepăsare infatuare, da, mi-e silă de toate calitățile tale de om modern, om mai prejos de animal.
Dați-mi, vă rog, o fiolă de morfină! Plătesc cu sânge. Vreau să îmi injectez vise...


Și totuși, planeta Pământ e atât de frumoasă! Păcat că e locuită...

Leapșa

(furată de la Boddah, deci merge mai departe la cine mai vrea să o fure)
Alege un cântăreţ/formaţie/trupă şi răspunde folosind numai titluri ale cântecelor acestuia/acestora.

JANET JACKSON

1. Ești bărbat sau femeie?
Doesn't really matter
2. Descrie-te.
Black cat
3. Cum se simt oamenii în preajma ta?
You ain't right
4. Cum ţi-ai descrie relaţia anterioară?
Son of a gun
5. Dar pe cea actuală?
Anytime, anyplace
6. Unde ai vrea să te afli acum?
Escapade
7. Ce părere ai despre iubire?
Feels so right
8. Cum e viaţa ta?
Rollercoaster
9. Ce ai cere dacă ai putea să-ţi pui o singură dorinţă?
Ask for more
10. Spune ceva inteligent.
It all comes down to love

Got till it's gone

-- A fost odată...
-- Ca în povești?
-- Ca în, ca pe lângă...
Ce a fost? A fost? De ce ți-e frică? Știi, degeaba fugi de propriul eu, te va ajunge mereu din urmă.
E bine? E rău? Ce e cu atâtea întrebări? Este, și atât. Mai este? Va mai fi?
Încet, pălesc nuanțele... rămâne doar alb și negru, negru pe alb... într-un final va mai rămâne doar culoarea florilor sălbatice...
Fără de ce?-uri, te rog!

Te invit să ceri

Aud demonii din mine cum urlă. Îmi zgârie învelișul pe dinlăuntru... Tu îi eliberezi... vino să tai ultima za a lanțului ce îi mai ține. Îți sunt dragi, demonii mei. Îi hrănești aproape zilnic, și ei deja au învățat să te cunoască. Răspund mirosului de carne crudă și sânge fierbinte pe care îl emani. Le zâmbești, nu mie, ci lor le zâmbești. Zâmbind, te lași sfâșiat. Păstrezi în suflet mușcături și urme de gheare, le porți cu tine oriunde ai merge. Am încă pe limbă gustul sângelui tău. Îți simt răsuflarea în ceafă, nu mă întorc, știu că ești tu... cine altul ar mai avea curajul să mă înfrunte?
Doar noi doi și demonii din noi... e nebunia noastră.
Lasă-mă să te fumez, amar, până la capăt.


Nu te teme, sunt înger doar pe dinafară...

...te aștept...

...am sufletul pe cuie...
nu mă pot opri să VREAU
și vreau atât de mult să nu te mai vreau...
dar propriul suflet nu mă ascultă.
spune-mi, cum să fac?
Vorbește! Ajută-mă!
... un cuvânt... o literă... o privire... un zâmbet... ceva... orice!
De ce mă mulțumesc cu atât de puțin, când am nevoie de atât de mult?
am ochii în lacrimi și sufletul în zâmbet
Te rog, fii cafeaua mea de fiecare noapte...


Las scrisul să îmi curgă din degete la ceasul când așteptarea e mai grea, sperând că odată cu aceste serbede cuvinte să iasă din mine... fumul amar de care nu mai am nevoie când sunt cu tine...

Doar cuvinte...

sânge, prea mult sânge... îmi sta bine în roșu?
durere în oase... ca dependenții de heroină cărora le lipsește doza
muzică așteptare cuvinte țigară distanță albastru din nou muzică
pierderi de timp... le recuperez trăind intens momentele când sunt cu tine
visez prea mult, știu, căci visez conștient-intenționat
îți interzic să-ți bălăcești picioarele în visul meu
niciodată nu e prea târziu... decât atunci când e prea târziu
aștept un zâmbet sincer
poate ai dreptate... poate la asta se rezumă totul

Prevenire

Mă pierzi printre rânduri
Mă scurg printre degete
-- Nisip colorat de clepsidră kitchoasă cumpărată-n bazar
sau apă sau vânt--
Ia-mă de mână,
Ține-mă strâns

Simți adierea dinspre apus?
Am s-o urmez
Și nici n-ai să vezi
când nu voi mai fi

Mi-amesteci cu litere
Sufletu-acum
În vise cuminți
de școlar
Mergi singur pe drum

Nu mai visa
căci mă pierzi printre rânduri
Ține-mă strâns...

Best things in life are free

...să stăm întinși pe iarbă, să dăm nume norilor, să privim stelele tolăniți pe asfaltul cald al unei străzi pustii, să ne rătăcim pe străduțe necunoscute, să ghicim florile după parfum, cu ochii închiși, să ieșim la cafea în miez de noapte, să ne plimbăm pe plajă mână în mână până obosim, să ne scăldăm în mare îmbrăcați, să mângâiem pisici vagaboande, să ne batem cu zăpadă, cu perne, cu frișcă, să ne hrănim unul pe celălalt cu lingurița din aceeași prăjitură, să ne plimbăm în ploaie, să mergem desculți prin oraș, să facem echilibristică pe bordurile trotuarelor, să bem cafeaua de dimineață, să dormim unul în brațele celuilalt, să ne dăm în leagăn, să facem fotografii originale, să împărțim fumul aceleiași țigări, să uităm de timp, să ne zgâim în vitrine, să alergăm pe scările rulante, să facem coronițe din flori sălbatice, să ne imaginăm ce gândesc oamenii care trec prin fața noastră în parc, să ne cățărăm pe stânci, să ascultăm marea... astea toate și multe, multe...
Tot mai crezi că ne vom plictisi?

Privesc în ochii tăi și văd cum arăt

Mă ascund mereu în mine
dar mă regăsesc în tine
de multe ori

Arăt lumii
doar masca momentului
căci, vezi tu, am multe
măști

Dar tu vezi dincolo de ele
auzi dincolo de cuvinte
știi mereu mai mult
decât spun eu

Aștept sfârșitul-
tu îmi oferi un început.
Aștept răspunsul-
tu pui o nouă întrebare.
Ce mai rămâne să aștept
decât pe tine?

Depărtare

Plângeam că ești departe.
Departe -- tu?
Nu!
Încă mai locuim pe aceeași planetă,
Încă mai strălucim sub același Soare,
Încă mai visăm sub aceeași Lună,
Încă mai respirăm,
Mai simțim,
Mai iubim
Împreună.

De fapt... mai iubim?
Ar trebui să te consult în această privință,
Dar nu pot.
Fiindcă, vezi? -- Ești atât de departe!...

:)

Gol în stomac, cu fluturași, cu tot tacâmul, senzații nebănuite, parcă te-ai aștepta să doară, dar e doar plăcere, adrenalină pură, atingeri senzuale, amețeala de după, când simți că nu te mai poți ține pe picioare, ai vrea să spui ceva, dar ți-au zburat cuvintele, ți se zbat tâmplele, parcă ți-e teamă, dar zâmbești când realizezi ce faci, totul se învârte, iar adrenalină valuri-valuri, senzații ce nu ai vrea să se sfârșească, dar care mereu se termină prea curând...
Asta a fost experiența primului meu tatuaj.

Frânturi de suflet

În fața ta
sufletul meu stă în genunchi.
Te roagă,
te imploră:
„NU!”
Dar tu nu îl auzi

Buze pecetluite
de durere
căci am crezut...

Minciuni binevenite
alinare
și doar te-am rugat să mă minți

Un pumn de fotografii
o mână de mesaje
și o sămânță de iubire
abia încolțită
sub talpa piciorului tău

Cădere în gol
mulțumesc pentru aripa
împrumutată
pentru atât de puțin timp

Nu m-ai lăsat să visez
până la capăt
Zburam mai sus
decât tine?

Drog luat la intervale rare,
dar în cantități industriale
dezintoxicarea e mereu dureroasă

Mai ești
măcar puțin
al meu?...

Și totuși... nu poți pierde
ce nu ai avut vreodată

Depărtarea ucide...

Drog

Într-o lume nebună-nebună ne străduim să fim mai nebuni decât alții.
Drog pentru sufletul meu, otravă dulce, gură de oxigen...
Nu avem nimic și totuși, avem tot.
Nu ne cunoaștem, dar ne știm de atâta vreme.
Ne îmbătăm cu idei, cu cuvinte, cu mângâieri, cu aer...
Hai să ne pierdem unul într-altul, să nu mai știm unde începem și unde ne terminăm... să ne sufocăm cu întrebări, să ne amețim cu răspunsuri, să ne drogăm cu vorbe...
Să nu mai fim doi... 2 e prea mult...


Când vei vrea să te trezești, să mă anunți... ca să îți pregătesc cafeaua...