Mi-ar plăcea să iubesc, să te iubesc pe tine, oricine ai fi, să îngenunchez în fața spiritului tău, să te fac să îngenunchezi sub povara iubirii mele. Suflet - amforă preaplină - ai renunțat să mai cauți sub frunze uscate jarul dulce al iubirilor... Limba îmi e uscată de arșița deșertului. Nu mai pot nici rosti chemarea.
Cum ar fi... să mă pierd? ... să mă regăsesc doar în brațele tale?... să am pentru cine dormi, pentru cine mă trezi, pentru cine visa?
Nu am crezut vreodată că voi înceta a spera. Dar cutia Pandorei e goală... a zburat și ultima fantomă, cea cu aripi firave...
Hope begins in the dark...
"Nu am crezut vreodată că voi înceta a spera. Dar cutia Pandorei e goală... a zburat și ultima fantomă, cea cu aripi firave..." - foarte frumoase gânduri...
ReplyDelete