-->

Friday, October 9



depressed depressed depressed depressed depressed depressed depressed
Vreau să îmi amintesc despre zambilele albastre din grădină și îmi amintesc bătăile luate pe nedrept
Vreau să îmi amintesc zâmbetul fratelui meu și îmi amintesc cât de singură eram
Vreau să îmi amintesc din nou sărutul pe care îl dă dragostea și simt privirile ațintite asupra mea ca asupra unei bucăți de carne în supermarket
Vreau să visez că zbor și simt cum cad

Mi-e silă
(asta se subînțelegea, nu mai trebuia să scriu)
Văd clar
Văd ura, văd ipocrizia, prostia, lăcomia, toată răutatea
Ce e mai rău e că nici măcar nu mai îmi pasă
Privesc rece și le iau ca atare
Ieri bunica mea a fost jefuită... niște indivizi au venit la ușa ei pretinzând că vin din partea mamei... și au nevoie de niște bani... știau atâtea detalii încât bunica i-a crezut... le-a dat toți banii pe care îi avea stânși pentru lemne pentru iarnă
Vreți să știți ce am făcut când am aflat? Am zâmbit, abținându-mă să nu izbucnesc în râs

Trec doar printr-o fază, dar uneori pe bune îmi doresc să fiu una dintre ei... dintre cei care pot fi răi fără să le pese
După mine potopul!

1 comment:

  1. trecutul, amintirile nu ar trebui să te deprime ci ar trebui să-ți dea forța de a merge mai departe.(eh, eu vorbesc dar e o lecție de la care eu încerc să învăț și începe să dea roade).

    ReplyDelete