Adunarea!

Încerc să mă adun. Și parcă mi-e mai greu acum ca alte dăți. Sau poate mi se pare așa fiindcă prezentul îl simțim mai acut.

Și cine știe pe unde s-or fi rătăcit bucățile din mine? Am lăsat, neglijentă, cioburi de suflet peste tot pe unde am trecut.
O parte cred că sunt la tine. Poate le-ai aruncat deja. Poate le-ai pus într-un buzunar și ai uitat de ele. Buzunarul cel mic de la blugi. Pentru asta o fi făcut.

Vin sărbătorile și e obiceiul să se facă ordine. ”Vreau să-mi fac ordine în gânduri,” mi-ai spus odată. Și mi s-a făcut frică.
Mi-e teamă de ordine. După ce fac ordine, nu mai găsesc nimic. Sau realizez că am aruncat, fără să-mi dau seama, lucruri de valoare.
Ca atunci când mi-am aruncat cartea de identitate. A fost ușor de înlocuit -- o bucată de carton plastifiat. Dar ce faci când îți arunci identitatea cu totul?

Ce faci atunci când cineva decide că nu are nevoie de sufletul tău?

Photo by Reinemab